Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Acum, douăzeci și doi. Vă amintiți. (Da.) Shiva vorbea cu Devi, soția Sa, despre multe moduri diferite de a controla mintea rătăcitoare pentru a fi concentrați, astfel încât să putem obține pacea interioară, pacea din inima noastră pe care o dorim. Acum, erau 112 moduri. Data trecută, am ajuns doar până la douăzeci și unu. Acum, continuăm.Numărul douăzeci și doi: Metoda, calea, este să încercați să „considerați orice parte a corpului vostru ca fiind nelimitat de spațioasă”. De exemplu, ne uităm la deget și vedem doar o chestie mică și rotundă aici, o formă foarte mică, dar ar trebui să considerați, considerați, considerați, considerați, şi considerați din nou. De ce râdeți? Râdeți de mine! (Nu!) Și apoi considerați până când degetul devine nelimitat, fără granițe, fără limite. Și în acel moment, desigur, ați intrat deja în samadhi. Nu este pentru că vă gândiţi cu ochii încrucișați că degetul vostru a devenit spațios, ci pentru că v-aţi lărgit conștiința, v-aţi eliberat Sinele Adevărat. Astfel, aţi simțit că totul în Univers este spațios, nelimitat. Ați înțeles? (Da.) De fapt, ori de câte ori vă puteți concentra asupra a orice, faptul că ați devenit atât de spațioși în felul acela, asta este samadhi. Nicio problemă. Există 84.000 de moduri de concentrare. De fapt, practic tot ceea ce facem în această viață, sau tot ceea ce există în această lume, este o metodă de practică, doar pentru că mintea noastră este foarte, foarte împiedicată de propriile noastre prejudecăți - în cele din urmă și de propriul nostru model de obiceiuri.De exemplu, dacă stăm oriunde, atunci imediat începem să observăm că mintea noastră rătăcește prin toată lumea, fără bilete de avion. Cu alte cuvinte, traversând ilegal frontiera multor țări, fără permis. Așadar, ori de câte ori încercăm să facem ceva mintea noastră nu se concentrează niciodată acolo. De aceea oamenii din lume sunt foarte, foarte ocupați [muncind] de la opt la cinci, de la zece la șase sau oricând, și totuși lumea este în haos. Și de cele mai multe ori când lucrăm într-o companie sau acasă sau în afaceri, mintea noastră nu este absolut acolo, așa că ar trebui să fim plătiți doar cu jumătate din salariu, sau poate chiar cu un sfert sau o cincime din el, ca să fiu sinceră. De aceea, încă din timpuri străvechi, toți Maeştrii ne-au sfătuit să cheltuim cel puțin o zecime din venitul nostru în scopuri caritabile, astfel încât să ne achităm datoria păcatului pe care îl acumulăm fără intenție. De exemplu, când bem cafea prea mult timp, stăm la vorbă prea mult în timpul pauzei de cafea și nu ne-am dat seama, și nu am făcut-o intenționat, dar totuși acumulăm o datorie față de companie, pentru că suntem plătiți prea mult pentru puținul nostru timp și efort. Bine?Oricum, Buddha a spus că nu există nicio metodă care să nu fie o metodă budistă. Și nu există nimic păcătos în acest Univers, cu excepția propriei noastre minți, a propriei noastre inimi, care a fost pătată de propriile noastre obiceiuri, de propria noastră karma, de propriul nostru mod de viață, de modul nostru incorect de a gândi, de a ne comporta. Și de aceea percepem totul într-un mod atât de păcătos, într-un mod atât de incorect. Astfel, dacă vrem să ne întoarcem la puritatea Împărăției lui Dumnezeu, sau a Naturii lui Buddha, ar trebui, cu orice preț, să încercăm mereu să fim centrați, să fim concentrați asupra oricăror lucruri pe care le facem în acel moment. În acest fel, cel puțin suntem mereu concentrați. Dacă nu putem fi concentrați pe Sfânta Metodă (Quan Yin) pe care Maestra noastră ne-a predat-o, cel puțin suntem concentrați într-un fel, astfel încât sinele nostru să fie purificat. Și să nu ne gândim la alte preocupări inutile, și la căi lumești și păcătoase care ne fac din ce în ce mai împiedicați și fac din ce în ce mai greu să mergem în Împărăția din interior, pentru a găsi pace și fericire. Pentru că fără pace și fericire în interior, este foarte dificil să ne ocupăm de treburile zilnice sau să facem ceva cu adevărat semnificativ.Chiar și pentru a juca golf, sau fotbal, baschet, tenis, orice, jucătorii trebuie să fie absolut concentrați pe ceea ce fac. Nu-i așa? (Da.) Cel care câștigă este cel care se antrenează și se concentrează bine, își pune toată inima și mintea în acel antrenament. Așa câștigă. Nu este niciun secret. Nu este niciun secret sau poate nu este niciun geniu în asta. Desigur, poate unii sunt mai supli decât alții, poate corpurile lor sunt mai dotate cu… Astfel încât să se poată apleca mai repede și să aibă o reacție mai rapidă față de adversar. Dar, cu toate acestea, cu practică și concentrare, și celălalt o poate face la fel. Poate că acea persoană s-a născut deja cu mai multă concentrare și mai puține gânduri rătăcitoare decât au alți oameni. Și apoi s-a întâmplat ca să-i placă fotbalul ca singurul său interes în viață, sau poate îi place tenisul sau poate îi place orice altceva. Și apoi, cu concentrarea focalizată și fără nicio altă dorință sau gând care să interfereze între ele, joacă fotbal excelent.Există un film despre o persoană care joacă… cum se numește o minge când cineva prinde iar celălalt...? (Baseball.) (Baseball.) Baseball? (Da.) Oh, da, baseball. Era un bărbat pe nume Nebraska. Știți filmul acela? (În lanul de porumb unde aveau un teren de baseball în lanurile de porumb?) Nu-mi amintesc. (Da. Nu-mi amintesc cum se numea.) Care este titlul filmului, am uitat. Dar tânărul acela, joacă baseball cum nimeni n-a mai văzut vreodată. Și a fost campion la baseball, pentru că, la urma urmei, au descoperit că nu are nimic altceva în minte. A respins întreaga lume pentru că a avut, probabil, o copilărie nefericită, sau ceva de genul acesta. Și apoi, din cauza faptului că a fost respins de lume, s-a închis în sine și s-a gândit doar la minge. Poate că prin această concentrare și prin dezavantajul copilăriei sale nefericite, se dovedește că el are avantajul concentrării. Prin urmare, el câștigă în fiecare meci și a devenit o supervedetă – în film. Dar poate că acel film a fost bazat pe o poveste adevărată a unei supervedete din baseball.Photo Caption: „Repară EDENUL pe cât posibil”
